Băile Tușnad - stațiunea balneară supranumită Mica Elveție
Stațiunea nu vă
va impresiona doar la nivel vizual, ci aici veți avea prilejul să petreceți câteva
zile într-un aer deosebit de pur,
încărcat de ioni negativi. Ionii negativi contribuie la crearea unui sentiment
de eforie, astfel încât buna dispoziție va fi cuvântul cu care veți descrie
sejurul petrecut în Băile Tușnad. Stațiunea este străbătută de râul Olt, iar în
scop turistic, în mijlocul stațiunii s-a creat Lacul Ciucaș. Datorită emanațiilor
de CO2 și prezenței izvoarelor minerale, în Băile Tușnad se
efectuează tratamente terapeutice, fapt ce a condus la creșterea popularității
stațiunii balneoclimaterice. În stațiunea Băile Tușnad izvorăsc numeroase
izvoare minerale, mezotermale și mofete, aici putându-se organiza cure pentru
persoanele care suferă de afecțiuni cardio vasculare, urinare sau a celor care
se confruntă cu probleme ale sistemului nervos. Stațiunea Băile Tușnad se bucură
de prezența a 44 izvoare naturale, dintre care, în prezent, sunt utilizate doar
6. Patru izvoare ( Stănescu, Apor, Ileana și Mikes) sunt folosite în cadrul
curelor externe. Curele externe se recomandă persoanelor cu afecțiuni
cardiovasculare, cu probleme la nivelul sistemului circulator, a celor care
suferă de afecțiuni la nivelul sistemului locomotor, a celor cu probleme reumatice
sau a persoanelor care trec prin perioade de suprasolicitare. Celelalte două
izvoare se folosesc la cure interne, prin intermediul cărora se pot ameliora
și trata diverse afecțiuni de la nivelul sistemului digestiv, a afecțiunilor metabolice sau neuro endocrine. În cadrul bazei de tratament a
stațiunii, turiștii vor putea bucura de băi cu apă minerală caldă, hidroterapie,
fizioterapie, electroterapie, tratamente pe bază de parafină și programe de
gimnastică. Baza de tratament dispune de 40 de vane, în care pot avea acces
zilnic până la 800 bolnavi.
Se crede că
istoria stațiunii Băile Tușnad debutează în anul 1842, când un cioban ar fi descoperit
izvoarele cu proprietăți curative din Câmpul Vorbirii, așa cum aer numită
atunci zona. Vestea s-a răspândit rapid,
în scurt timp trecând granițele comunei Tușnad. Trei ani mai târziu, Élthes
Lajos punea bazele unei societăți cu șase acționari din satele din împrejurimi
și concesionează terenul timp de 99 de ani. Cu timpul numărul acționarilor
crește și se recurge la construirea primelor unități de cazare și anume un
număr de 40 de vile. Între anii 1848-1849, în contextul revoluției ce a cuprins
Europa, dezvoltarea stațiunii este stopată. Deoarece autoritățile au interzis
locuitorilor din zonă să folosească băile minerale, aceștia au decis să-și facă
dreptate dând foc stabilimentelor din stațiune.
În 1852, împăratul Franz Joseph a dispus reamenajarea stațiunii, cu
această ocazia construindu-se o serie de vile cu aspect elvețian, care au dat
stațiunii supranumele de Mica Elveție. În anul 1866, apa din 6 izvoare din
Băile Tușnad a fost analizată de către chimistul Dietrich Gustav. În urma
analizelor, s-a constat că apa din izvorul principal Stănescu avea proprietăți asemănătoare cu apa din
Borsec, care era deja cunoscută la nivel internațional. În scurt timp apa începe să fie îmbuteliată,
însă debitul izvorului scade, astfel că la 1900 se stopează îmbutelierea. În
anul 1868, între vilele elvețiene se construiește o alee acoperită, care în prezent
leagă Cofetăria Veverița de Restaurantul Laleaua. În anul 1872 se construiește
pavilionul Ludmilla. În anul 1890, pe cuprinsul
stațiunii Băile Tușnad, se construiește primul edificiu balnear, numit Ștefania.
Acesta număra patru piscine interioare, 14 vane de porțelan, 4 băi reci, precum
și instalații de hidroterapie. Stabilimentul a funcționat până în anul 1975.
Începând cu anul 1891, în stațiune se amenajează parcuri, se construiesc alei și
se recurge la captarea izvoarelor. În acea perioadă stațiunea număra 103 rezidenți. În anul 1897
este finalizată calea ferată care asigura legătura între orașul Sfântu Gheorghe
și Miercurea Ciuc, fapt ce duce la sporirea numărului de vizitatori. În anul 1897, s-a construit și un salon de
cură balneară, care era dotat cu sală de dans și scenă. Acesta a fost distrus
în întregime în urma incendiului din anul 1913.
În perioada 1882-1894,
s-a amenajat lacul artificial Ciucaș, în anul 1920, aici s-a amenajat un ștrand
exterior. În 1912, pe lac s-a amplasat un complex de agrement ce cuprindea un restaurant,
cazinou, teatru, cinema și sală de festivități. La începutul secolului al
XX-lea stațiunea avea un efectiv de 700 locuri de cazare și a fost vizitată de
2000 turiști. În anul 1928, în urma subscripțiilor
publice se construiește în stațiune o capelă catolică. Între anii 1933-1935,
Experszid construiește în stațiune o vilă, tot el fiind cel care pune în
funcțiune prima stație de energie electrică care asigura energia stațiunii între
orele 19-24. În anul 1938, încep lucrările de construcție la biserica ortodoxă
din stațiune, însă sunt sistate pe durata războiului și reluate abia în anul
1955. Lucrările au fost finalizate abia în anul 1977. Sub conducerea comunistă,
stațiunea Băile Tușnad se dezvoltă rapid, vilele de vacanță și localurile fiind naționalizate. În anul 1980 se inaugurează
Restaurantul Laleaua. În același an se construiesc și complexul Ana și
Restaurantul Moara de Făgădău. Toate vilele din stațiune sunt renovate și
remobilate, marea lor majoritate dispunând de încălzire centrală și apă caldă.
După revoluție, vilele din stațiune au fost reamenajate și s-au construit
unități de cazare moderne.
