Odată ajunși în Delta Dunării, trebuie neapărat să vizitați Pădurea Letea, un loc minunat, unde veți întâlni stejari bătrâni de sute de ani, liane, dune de nisip, cai sălbatici și numeroase specii de păsări, toate acestea creând un peisaj cu adevărat exotic. Pădurea este situată la o distanță de 30 de kilometri de Portul Sulina, iar plimbarea cu barca se va dovedi o activitate plăcută și relaxantă. Pădurea Letea, împreună cu Delta Dunării și Pădurea Caraorman, se situează pe locul al treilea în ceea ce privește numărul de specii de plante și mamifere, după Arhipelagul Galapados și Marea Barieră de Corali. Flora și fauna sunt reprezentate de circa 5500 de specii de plante și animale, fiind un spațiu intens cercetat de către biologii marini și botaniști. De asemenea, Pădurea Letea este un rai al iubitorilor naturii, care vin aici pentru a admira și fotografia berze negre, vulturi codalbi, lopătari, erete, țăgănuși, stârci roșii, stârci galbeni, privighetori, sticleți, ciocănitori pestrițe, gaia sură, gaia neagră, șoimi încălțați, eretele de stuf, uliganul pescar și altele. Pădurea Letea nu se află dintotdeauna aici, în urmă cu 6000 de ani locul era acoperit de Marea Neagră. Dovadă a acestui lucru stau numeroasele dune de nisip, formate din nisip fin de culoare albă, obținut prin mărunțirerea scoicilor marine. Dunele sunt lipsite de vegetație, de aceea pe timpul verii temperatura poate ajunge până la 60 de grade Celsius. O singură plantă s-a adaptat la aceste condiții de viață vitrege: cârcelul de nisip. La sfârșitul lunii iulie, această plantă face niște fructe roșii, care au gust de pepene și sunt extrem de delicioase. Mulți dintre turiștii care se hotărăsc să viziteze Letea își doresc, în mod special, să vadă caii sălbatici. În Pădurea Letea viețuiesc circa 2000 de cai sălbatici. Acești cai sălbăticiți sunt urmașii cailor abandonați de localnici în perioada comunistă, când oamenii nu aveau cu ce-i hrăni, fie au fost abandonați în urma anemiei infecțioase, o maladie ce i-a făcut pe localnicii din zonă să renunțe la animalele de tracțiune. De-a lungul anilor, aceștia s-au înmulțit, iar în prezent se consideră că pe cuprinsul rezervației se află circa 3000-5000 de cai sălbatici, 2000 aflându-se în zona Letea.
O altă atracție a Pădurii Letea sunt stejarii seculari, care îi impresionează atât pe turiștii străini, cât și pe cei români. Cel mai vechi stejar se consideră că are în jur de 780 de ani, restul numărând circa 400-500 de ani. Puteți alege să vizitați Pădurea Letea prin intermediul mașinii, însă, deoarece autoturismele străbat grindurile, nu veți putea intra în pădure. Cea mai bună variantă rămâne însă excursia cu căruța. Lianele vă vor da falsa senzație că vă aflați în junglă și nu pe teritoriul României. Lianele sunt prezente pe toată suprafața pădurii și sunt de mai multe tipuri: liana greacă, liana viță de vie și curpenul de pădure. Pădurea Letea este amplasată pe grindul omonim, în nord-estul județului Tucea, Letea se află la aproximativ 102 kilometri de Tulcea și aparține comunei C.A. Rosetti. Deși puteți vizita Pădurea Letea în orice perioadă a anului, primăvara și toamna sunt anotimpurile cele mai recomandate să organizați excursii aici, deoarece temperaturile sunt mai scăzute decât vara și vă veți putea bucura din plin de această experiență. Autoritățile au stabilit 3 trasee de vizitare a Pădurii Letea. Primul traseu este amplasat în partea de vest a pădurii, accesul fiind permis doar căruțelor. Al doilea traseu este dispus în zona tampon a pădurii și cuprinde și o parte din aria protejată. Al treilea traseu este un traseu de drumeție de circa 500 de metri, situat în zona dunelor de nisip.Între anii 1990-1991, cercetătorul Jacques-Yves Cousteau împreună cu o echipă de de 30 de persoane, a explorat zona. În urma studiilor sale, Pădurea Letea a fost inclusă patrimoniului UNESCO, fiind înființată și Administrația Rezervația Biosferei Deltei Dunării. În anii următori, în nisipurile din Pădurea Letea au fost aduse diferite specii de plante, multe dintre ele reușind să se aclimatizeze.
Pădurea Letea este un loc încărcat de legende. Astfel, bătrânii din satul Letea vorbesc despre viperele de pădure, care povestesc oamenii, își pândeau victimele de după copaci, se încordau și săreau asupra lor. Fie că erau rozătoare, mamifere de talie medie sau oameni, victimele nu avea scăpare. Specialiștii cred însă că aceasta este doar o legendă fără o bază reală, menită doar să-i facă pe copii să nu se aventureze singuri în pădure. Și numele satului și a pădurii este legat de o frumoasă legendă. Lingviștii îl traduc ca „sălaj de vară”, însă locuitorii din zonă cred că satul și-a luat numele de la o frumoasă cadână, favorita unui pașă. Aceasta și-a pierdut viața pe aceste meleaguri, iar pentru ca numele său să nu fie uitat, pașa a botezat astfel locul.
