Sejur în Sinaia, locul în care frumusețea naturii se contopește cu numeroasele obiective turistice
Stațiunea
Sinaia este situată la circa 123 de kilometri de București și la 106 kilometri
de Aeroportul Internațional Henri Coandă. De orașul Brașov o despart doar 37 de
kilometri. Stațiunea este situată de-a lungul autostrăzii DN1 și este deservită
și de căi ferate, care în timpul monarhiei legau capitala de Sinaia. Conform
recensământului din 2011, Sinaia are o populație de 10.410, formată în
proporție de 93.03% din români. Până
în secolul al XVII-lea Sinaia nu era locuită, primii locuitori ai zonei fiind călugării Mănăstirii Sinaia, ctitorită între anii 1690-1695. În zonă mai locuiau și niște
scutelnici care se îndeltniceau cu paza lăcașului de cult și cu cultivarea
moșiei. Spătarul Mihail Cantacuzino și-a denumit ctitoria „Sinaia” după o vizită
pe Muntele Sinai, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Orașul a luat apoi numele
mănăstirii. La 5 august 1866, la câteva luni după venirea sa în țară, principele
Carol a vizitat Mănăstirea Sinaia, care făcea parte în acel moment din Comuna
Podul Neagului. Inițial principele era găzduit în chiliile mănăstirii,
bucurându-se să petreacă zilele călduroase de vară departe de înăbușeala din capitală.
După căsătoria cu Elisabeta de Wied, vizitele la Sinaia erau tot mai dese,
principesa fiind cu totul fermecată de natură, de munți și de Peleșul care
curgea vesel. În anul 1874 zona a fost reorganizată din punct de vedere
administrativ, iar cătunele ce au rămas înafara Comunei Comarnic au fost numite
Sinaia, reședința comunei fiind la Bușteni. Câțiva ani mai târziu, la 9 mai 1880,
Sinaia a dobândit statutul de comună urbană, în componența sa intrând satele
Izvor, Poiana Țapului și Furnica. Sinaia s-a dezvoltat vertiginos odată cu
punerea pietrei de temelie a Castelului Peleș, în anul 1775. Războiul de Independență
a făcut ca lucrările la construcția reședinței de vară să decurgă destul de anevoios.
Cu toate acestea, în octombrie 1884, are loc inaugurarea oficială a castelului
pe care regele Carol I l-a gândit ca un leagăn pentru dinastia română.
Amplasarea sa nu a fost aleasă la întâmplare, fiind așezat în apropiere de
granița cu Austro-Ungaria, regele Carol a luat în calcul posibilitatea ca Ardealul
să revină României, iar atunci castelul urma să se afle chiar în inima țării. Familia
regală a României își lua reședința de vară la Sinaia încă din luna mai și revenea la București, abia în luna
octombrie. În timp cei mai importanți oameni politici și-a construit la Sinaia
vile de vacanță, iar legațiile străine se mutau și ele pe durata anotimpului
cald la Sinaia. Astfel, Sinaia a ajuns să fie destinația preferată a
protipendadei românești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Sinaia avea o
populație de 2210 locuitori permanenți, o școală, mai multe hoteluri, cofetării
și o clinică de hidroterapie. Orașul era deservit de o cale ferată. În această
perioadă a început și industrializarea orașului, punându-se bazele unei fabrici
de cherestea, o fabrică de var hidraulic. În anul 1892 a fost înființată și o
fabrică de cuie, unde munceau 45 de angajați români și germani. Anuarul Socec
ne dezvăluie că în anul 1925, Sinaia se bucura de un sistem de canalizare și
apă curentă propriu și dispunea de o uzină hidroelectrică care alimenta sistemul
de iluminat public electric. Către finalul perioadei interbelice numărul rezidenților Sinaiei aproape că s-a dublat,
ajungând la 3906.
Sinaia
este un oraș încărcat de obiective turistice, orașul numărând 11 monumente
istorice cu arhitecturi deosebite, care atrag an de an zeci de mii de turiști.
Veți putea vizita Cazinoul Sinaia, Hotelul Caraiman, Vila Emil Costinescu, Vila
Alina Știrbei, Vila Tache Ionescu, Gara Sinaia, formată din gara regală și gara
de călători, reședința istoricului Nicolae Iorga, Hotel „Furnica”, Hotel „Palace”,
casa lui George Enescu, Mănăstirea Sinaia. Printre atracţiile zonei se situează
bineînțeles Castelul Peleș, Castelul Pelișor, reședința familiei princiare a
României, Castelul Foișor, dar și vila Economat, uzina electrică, Casa
Ceramicii, Vila Șipot, Vila Cavalerilor, Vila Casa Veche, Vila Casa Nouă,
Complexul de Vile A, B și C și parcul. De asemenea, puteți vizita monumentele
memoriale dedicate eroilor căzuți în Primul Război Mondial și cavoul lui Tache
Ionescu.
Cazinoul
din Sinaia a fost gazda a numeroase evenimente, precum conferințe, simpozioane,
congrese, concerte, lansări de carte și expoziții de artă plastică și
fotografie. Clădirea este situată în parcul „Dimitrie Ghica” şi a fost
construit la iniţiativa regelui Carol, lucrările de construcție începând în
anul 1912 și fiind finalizate câțiva ani mai târziu. Parcul „Dimitrie Ghica” a
fost amenajat în anul 1881 de către arhitectul peisagist Eder, fiind gândit
ca loc de recreație. Parcul este situat între gară și Mănăstirea Sinaia, iar pe
cuprinsul său sunt amplasate mai multe busturi ale unor personalități precum:
Mihai Eminescu, Ion Creangă, Dimitrie Ghica, Dimitrie Bălcescu și alții.
Castelul Foișor a fost la început o cabană de vânătoare, fiind folosit ca
reședință provizorie de către cuplul Carol și Elisabeta. Începând cu anul 1993, publicul poate vizita și Castelul Pelișor. Muzeul este de o importanță istorică
covârșitoare, familiarizând publicul larg cu aspecte din viața privată a
dinastiei române. Castelul a fost construit de regele Carol I pentru a servi
drept reședință de vară pentru familia moștenitoare, formată din principele Ferdinand,
principesa Maria și copiii acestora. Interiorul a fost decorat de către
principesa Maria între anii 1902-1903 și 1925-1928. Un alt obiectiv turistic ce
merită vizitat pe durata sejurului la Sinaia este Castelul Știrbey, care este
și cea mai veche clădire a orașului. Planurile castelului au fost realizate de
către arhitectul olandez Josef Iacob Schieffllers. În prezent între zidurile
castelului funcționează Muzeul Orașului Sinaia. Credem că ar fi păcat să vă
aflați în Sinaia și să nu vizitați și Gările Regale. Prima a fost construită în
anul 1866, din dorința regelui Carol I, iar ce-a de-a doua datează din perioada
domniei regelui Carol al II-lea. Salonul de primire a acesteia este
înfrumusețat de prezența unei fresce murale realizate de Dimitrie Știubei.
