Târgoviște -Descoperiți frumusețile unui oraș încărcat de istorie
De altfel, pe
durata perioadei medievale, Târgoviște era un târg de importanță europeană, unde
se realizau schimburi între produsele locale și mărfuri aduse de comercianți de
pe trei continente. Orașul este menționat documentar
pentru prima data în anul 1396, de către cruciatul bavarez Johann Schiltberger,
care a vizitat orașul înainte de lupta de la Nicopole. Domnitorul Țării
Românești, Mircea cel Bătrân, și-a instalat la Târgoviște principala reședință
domnească. Tot în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân a fost refăcută și Curtea
Domnească, din care în prezent se mai păstrează câteva ruine, care împrejmuiesc
Turnul Chindiei. Începând cu anul 1418, Târgoviște este atestat drept oraș și
capitală a Țării Românești. Acest statut privilegiat făcea ca orașul Târgoviște
să fie principalul centru economic și cultural al Țării Românești. În anul
1424, în timpul domniei lui Dan al II-lea, comerciații locali beneficiau de
numeroase privilegii și drepturi. În anul 1456, pe tronul Țării Românești urcă Vlad
Țepeș, care s-a înscris în cartea istoriei datorită bătăliei contra sultanului Mehmet
al II-lea, din anul 1462. Domnitorul Radu cel Mare reclădește Biserica “Sfântul
Nicolae din Deal”, însă nu reușește să o finalizeze, fapt ce se întâmpla în
timpul domniei lui Vlad cel Tânăr. Lăcașul de cult a fost pictat în timpul lui
Matei Basarab. Conform cercetărilor, în Târgoviște a activat Macarie, primul meșter
tipograf din Țara Românească. Începând cu anul 1508, acesta a tipărit primele
trei cărți în limba slavonă și anume: Liturghierul (1508), Octoihul(1510) și Evangheliarul(
1512). Activitatea lui Macarie este continuată de ucenicul său, Dimitrie
Liubavici, care tipărește: Molivelnicul (1545) și Apostolul (1547). În timpul
domniei lui Mihai Viteazul, orașul Târgoviște a fost ocupat de către turcii lui
Sinan Pașa, fiind eliberat de către trupele domnitorul, în colaborare cu
trupele creștine ale Ungariei. Cu toate acestea, orașul a suferit mari pagube.
Este bine cunoscut faptul că Matei Basarab era un important susținător al
culturii. În timpul domniei sale, fortificațiile orașului sunt extinse și
întărite, bisericile vechi sunt restaurate și sunt construite multe altele
noi. O perioadă înfloritoare avea să
cunoască orașul Târgoviște și în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, care
pentru un sfert de secol a asigurat stabilitatea Țării Românești. După cum bine
se știe, acesta a murit ca un martir, refuzând să renunțe la credința ortodoxă.
În timpul lui Brâncoveanu, reședința permanentă s-a mutat la București, la Târgoviște
aflându-se reședința de vară, fapt ce a dus la scăderea importanței orașului.
Cu timpul, vechea cetate este părăsită, iar zidurile sale sunt serios avariate,
parte a acestora fiind folosite de către localnici la construirea propriilor
locuințe. Deși își pierduse statutul de capitală, orașul Târgoviște avea încă
să joace un rol important, aici fiind masacrat Tudor Vladimirescu și o parte a
eteriștilor săi. În amintirea acestui eveniment, în fața bisericii Mitropoliei
a fost amplasată o cruce de piatră. Locuitorii orașul au luat parte și la
Revoluția din 1848, susținând proiectul unioniștilor. După unirea Moldovei cu
Țara Românească, Alexandru Ioan Cuza a vizitat orașul, la data de 17 iunie
1859. În perioada modernă, orașul Târgoviște s-a bucurat de un mare avânt economic,
în anul 1863, orașul fiind iluminat și deservit de calea ferată. În această
perioadă s-a înființat și rafinăria de petrol. Locuitorii orașului au luat
parte la toate marile bătălii ale națiuni. Astfel, în Războiul de Independență s-au
remarcat numeroși comandanți și soldați târgovișteni, iar în Primul Război
Mondial, Regimentul III Dâmbovița, nr.22 a fost decorat cu Ordinul “Mihai
Viteazul”, acesta fiind o răsplată pentru curajul dovedit în
timpul campaniei din anul 1916, din Transilvania, și în timpul Bătăliilor de la
Mărăști, Mărășești și Oituz. În anul
1968, orașul a fost declarat municipiu, fiind reședința județului Dâmbovița. În
prezent, orașul numără circa 99.000 de locuitori.
