Există o istorioară
drăguță în legătură cu descoperirea stațiunii Techirghiol. Se crede că acum mai
bine de o sută de ani, un bătrân olog pe nume Techir a ajuns din întâmplare în apropierea Lacului
Techirghiol. Înnămolit se străduia să iasă la mal, însă calul nu s-a lăsat așa de ușor
convins. Ieșit în cele din urmă pe uscat, bătrânul a observat că poate din nou
vedea, iar picioarele sale erau la fel de puternice ca în tinerețe. Bătrânul a povestit
întâmplarea petrecută, iar tot mai mulți oameni au vizitat locul, ungându-se cu
noroiul tămăduitor. Calitatea terapeutică a nămolului din Techirghiol era cunoscută
încă din anul 1854, când un comandant turc a reușit să-și vindece brațul cu
nămolul de aici. Istoria stațiunii balneare debutează însă în anul 1899, când s-a
inaugurat Azilul Maritim Techirghiol, ce dispune de paturi și instalații pentru
cure pe bază de nămol. La începutul secolului al XX-lea, Techirghiol era
stațiunea unde își petreceau sejururile intelectualii români. Pictorii, scriitorii
și actorii se simțeau inspirați de atmosfera de aici și reveneau an de an.
Orașul Techirghiol este atestat documentar pentru prima dată în anul 1560, când era cunoscut sub denumirea de Tekfür-köy. După anul 1878, odată cu alipirea Dobrogei la Vechiul Regat, Techirghiol cunoaște o perioadă de progres. În anul 1894, Ministerul Agriculturii și Domeniilor vinde Eforiei Spitalelor un teren cu suprafața de 100 hectare, astfel se pun bazele stațiunii balneare Techirghiol. Lacul Techirghiol s-a numit inițial Tekfur Golu, Lacul Vărgat, și Tekfur Coy, care în traducere înseamnă Satul Vărgat. Denumirea primită are legătură cu faptul că lacul nu are o culoare uniformă.
Stațiunea Techirghiol s-a dezvoltat în jurul lacului omonim, cel mai întins lac salin de pe teritoriul țării noastre. Lacul Techirghiol măsoară 7500 metri lungime, are o adâncime de circa 9 metri, iar salinitatea apei este de 90 grame/ litru. Apa Lacului Techirghiol este hipertonă și poate fi utilizată la cure externe, precum băi reci și calde. Efectele nămolului sapropelic nu sunt cunoscute de ierni de azi, acest timp de nămol era intens folosit în Egiptul antic. Nămolul din Techirghiol este utilizat de sute de ani în tratarea durerilor reumatice, a afecțiunilor dermatologice și ginecologice. De asemenea, acesta este benefic și în cazul persoanelor care trec prin perioade de surmenaj fizic. De-a lungul timpului, în cadrul Sanatoriului Balnear și de Recuperare din Techirghiol s-au desfășurat numeroase cercetări și studii clinice. În prezent, în cadrul Sanatoriului se pot trata afecțiunile reumatismale degenerative, afecțiunile reumatismale de tip inflamator, afecțiunile sistemului nervos, probleme ginecologice, cele dermatologice și afecțiunile vasculare periferice.
Stațiunea Techirghiol nu dispune de prea multe atracții. Cu toate acestea, turiștii vor putea vizita Mănăstirea Sfânta Maria. În anul 1928, patriarhul Miron Cristea a cumpărat un teren în Techirghiol, unde a ridicat un sanatoriu preoțesc. La începutul anilor ´50, regimul comunist, recent instaurat râvnea cu ardoare sanatoriu. Pentru a împiedica desființarea sanatoriului, Patriarhul Iustinian a venit cu ideea de a aduce o veche mănăstire de lemn de la Stâna regală, din Sinaia, și a înființat un schit de maici, transformând sanatoriu într-o anexă a schitului. Micuța bisericuță de lemn ce poate fi vizitată și astăzi. Pereții săi sunt construiți din bârne de stejar, cu grosimi de 25-30 de metri, îmbinate după o tehnică specială numită coadă de rândunică, folosită cu precădere la bisericile de lemn din Transilvania. Zidurile de lemn sunt înconjurate de un brâu cu aspect de funie împletită, care dorește să simbolizeze comuniunea. Între anii 1999-2000, în cadrul mănăstirii s-a construit o bază de tratament, care funcționează sub conducerea Centrului Social-Pastoral Sf. Maria.