Biserica Neagră este un adevărat simbol al orașului Brașov, situându-se printre cele vizitate obiective turistice ale orașului. Aceasta este situată în centrul orașului Brașov, aparținând comunității evanghelice luterane din oraș. Biserica a fost construită pe locul unei biserici romanice, care în anul 1241 a fost distrusă de invazia tătarilor. Lucrările de construcție ale Bisericii Negre au debutat în anul 1383, în perioada în care Brașovul era cel mai important centru comercial și industrial din Transilvania. Din cauza invaziilor ortomane, în anul 1421, construcția lăcașului de cult a fost sistată, brașovenii concentrându-se pe construirea fortificațiilor, lucrările fiind finalizate în anul 1477. În anul 1514, bisericii i s-a adăugat un ceas și un clopote. Inițial biserica a fost una romano-catolică, având hramul Sfânta Maria. Dovadă a acestui lucru stă fresca Mariei din hala porții sudice. În secolul al XVI-lea Biserica Catolică s-a confruntat cu o mișcare de reformă cunoscută drept Reforma Protestantă, la jumătatea secolului al XVI-lea reforma s-a răspândit și în Transilvania, grație umanistului Johannes Honterus. Prin urmare, în 1542, se celebra prima ceremonie lutherană în Biserica Neagră, în aceeași perioadă fiind îndepărtate și altarele secundare. După Reforma Protestantă, lăcașul de cult a fost cunoscut sub numele de „Biserica Mare”. Pe durata secolelor XVI-XVII, biserica a fost victima mai multor cutremure, motiv pentru care la jumătatea secolului al XVII-lea a avut nevoie de lucrări de restaurare. În data de 21 aprilie 1689, un mare incendiu a cuprins biserica, afectând acoperișul lăcașului de cult și mobilierul din interior. Deoarece incendiu a înnegrit zidurile bisericii, aceasta a fost numită popular Biserica Neagră, denumirea fiind acceptată oficial abia în secolul al XIX-lea.
După incendiu, au avut loc numeroase lucrări de renovare, lăcașul de cult căpătând un aspect baroc. Bisericii i-au fost dispuse și o serie de galerii, deoarece numărul de enoriași era tot mai mare. La refacerea bisericii s-a apelat la arhitecți și meșteri din Danzing, deoarece meșterii locali nu știau să închidă bolți de dimensiuni atât de mari. Amplele lucrări de refacere au fost finalizate în anul 1772. Între anii 1836-1839, pe galeria vestică s-a înălțat o orgă de dimensiuni imense, cea mai mare orgă mecanică din spațiu românesc. Aceasta a fost inaugurată la 17 aprilie 1839, oraganist fiind Carl August Buchholz. Orga a fost restaurată în perioada 1997-2001, cele 3993 tuburi fiind demontate și restaurate. Biserica Neagră este un lăcaș de cult impunător, fiind cel mai mare edificiu gotic din sud-estul Europei. Aceasta măsoară 89 metri în lungime și 38 de metri lățime, lăcașul de cult având un efectiv de 5000 de persoane. Biserica Neagră este o biserică de tip hală, reprezentativă pentru goticul târziu, fiind compartimentată cu turn, naos și cor. Biserica Neagră nu impresionează doar prin dimensiunile sale, ci trebuie menționat că aici se situează cel mai mare clopot de pe teritoriul României, care cântărește nu mai puțin de 6 tone.
De asemenea, în cadrul bisericii se află a doua cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, după colecția muzeului Topkapî din Istanbul. Covoarele datează din secolele XV-XVI, acestea oferind un plus de culoare lăcașului de cult. În trecut, covoarele erau folosite în scop decorativ, fiind, de asemenea, un simbol al statului în instituțiile oficiale și în biserică, prin intermediul acestora decorându-se stranele și locurile rezervate conducătorilor breslelor. Pentru a încăpea în strane, covoarele orientale erau tăiate pe lungime. Se crede că s-a apelat la decorul prin intermediul covoarelor orientale, tocmai pentru că Reforma se împotrivea reprezentărilor iconografice, iar spațiu ar fi rămas astfel prea auster. Conform unui inventar din anul 1830, Biserica Neagră avea în posesie un număr de 39 de covoare, urmând ca spre sfârșitul secolului numărul de covoare să crească la 110. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Consiliul Bisericesc l-a însărcinat pe profesorul de arte E. Kühlbrandt să inventarieze obiectele de arte din colecția lăcașului de cult. Kühlbrandt s-a consultat cu profesorul A. Riedl, expert în ceea ce privește covoarele orientale, acesta din urmă sugerând ca aceste covoare să fie mai bine depozitate, astfel încât să nu se deterioreze. Astfel, cele 156 de exemplare de covoarele au fost spălate pentru prima dată și restaurate. Covoarele sunt confecționate din lână și sunt colorate cu vopseluri naturale, fapt ce le face extrem de sensibile la factori externi. Din acest motiv cea mai mare partea a covoarelor sunt depozitate într-un loc special, lipsit de lumină și umiditate. Vizitatorii Bisericii Negre vor putea admira mai multe obiecte de artă, printre care: o cristelniță din anul 1472; pictura murală a Sfintei Maria, pictată în anul 1476; stranele, construite în secolele XVI- XIX; altarul neogotic, din 1866; precum și câteva piese din aur și pietre funerare ale unor personalități brașovene. În cadrul bisericii se află și două expoziții permanente, în cadrul cărora veți afla informații noi despre istoria lăcașului de cult și despre viața reformatorului Johannes Honterus.
