Câteva motive pentru a vizita pitoreasca Regiune a Banatului
Granițele naturale ale Banatului
sunt marcate de cursurile râurilor Mureș și Tisa, de Dunăre și de Munții Poiana
Ruscă și Munții Retezat. Pe teritoriul Regiunii Banat altitudinea crește succesiv
de la Vest la Est. Astfel, debutează cu câmpii joase, urcând spre câmpii
înalte, dealuri și în final, munți. Regiunea Banat este organizată în 5 județe:
Timiș, Caraș-Severin, Arad, Mehedinți și Hunedoara. Cele mai importante orașe
de pe cuprinsul acestei regiuni sunt: Timișoara, Reșița, Lugoj, Caransebeș,
Oravița, Lipova, Sânnicolau Mare, Jimbolia și Orșova. Solul Banatului este
bogat în resurse naturale, în special, minereu de fier, lignit, plumb, mangan,
aur, cupru, țiței, gaze naturale, nisip, sare și sulf. Drept urmare, industria
acestei regiunii se bazează pe centre de procesare a fierului și oțelului,
întâlnindu-se, de asemenea, și complexe industriale chimice și textile.
Banatul este o regiune
fermecătoare, cu numeroase atracții turistice, care abia așteaptă să fie
descoperite. Pe
cuprinsul Municipiului Reșița se întinde cel mai vechi centru siderurgic din țară,
care se bucură de o vechime de circa 250 de ani. Orașul s-a dezvoltat în
strânsă legătură cu producerea locomotivelor cu abur, multe dintre locomotivele
dispărute ale României putând fi vizitate în cadrul Muzeului Locomotivelor cu
Aburi. Pentru a afla mai multe despre obiceiurile de demult ale oamenilor de
pe aceste meleaguri, vă recomandăm să vizitați Muzeul Banatului Montan. În
cazul în care v-ați decis să organizați un sejur în Banat în timpul iernii, vă
puteți îndrepta către Stațiunea Semenic, din Munții Semenic, județul Caraș-Severin.
Stațiunea este situată la o altitudine de 1400 de metri, bucurându-se de o
climă blândă, în timpul iernii temperaturile variind între -25ºC și 6 ºC, iar
în timpul anotimpului cald temperaturile se situează între 10 ºC și 25 ºC. Timișoara
este un oraș înțesat de clădiri emblematice, astfel încât, cu siguranță, nu vă
veți putea plictisi în acest oraș. Aici, veți putea vizita Catedrala
Metropolitană, Opera Națională, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Palatul Baroc,
Castelul Huniade, Muzeul Satului Bănățean, Grădina Zoologică, diverse parcuri
și multe altele. Ceva mai la Sud, la aproximativ 55 de kilometri de Timișoara, se află orașul Arad, orașul de reședință a municipiul omonim. La fel ca și în
Timișoara, aici veți putea vizita numeroase obiective turistice, printre care:
Cetatea Aradului, Teatru Clasic „Ioan Slavici”, clădiri impresionante din punct
de vedere istoric și arhitectural, monumente, muzee și lăcașuri de cult. Orașul
Lugoj este cunoscut pentru rolul pe care l-a jucat în decursul timpului în
dezvoltarea învățământului, în mișcarea de eliberare socială și națională. În
Lugoj, în anul 1848, a avut loc Adunarea Națională a românilor din Banat. Lugoj
este al doilea centru urbanistic din Banat, după orașul Timișoara.
În Banat puteți vizita și
Recașul și cramele sale celebre. Viile din această zonă au fost menționate
documentar pentru prima dată în anul 1447, într-un act în care se menționa că
Banul Severinului, Mihail de Ciorna, a cumpărat viile de la Ioan și Ecaterina
Magyar, în schimbul a 32 de florini de aur. În Banat sunt situate și Băile Herculane, o stațiune care în prezent se
află în continuă stare de degradare. Ajunși aici veți putea admira unele dintre
cele mai frumoase gări de pe teritoriul României. De asemenea, se merită să vizitați
cazinoul, podurile de pe râul Cerna, precum și piața și statuia lui Hercules. Istoria
stațiunii debutează în anul 102 d. Hr., iar în perioada modernă s-a bucurat de un
prestigiu deosebit, împăratul Franz Josef spunând despre ea că este “cea mai
frumoasă stațiune de pe continent”. Turiștii care iubesc natura și
aventura pot vizita cătunele Ineleț, Prisacina, Dobroaia și Scărișoara. Aceste
cătune sunt cunoscute și sub denumirea de Paradisul din Munții Cernei, iar
pentru a ajunge să le vizitați trebuie să escaladați scările din lemn
construite acum 50 de ani. Pe teritoriul Regiunii Banat veți putea vizita și
localitatea Svinița, tărâmul smochinelor. Aceasta este o localitate populată în
mare parte de etnici sârbi, aici, în fiecare duminică a lunii august, fiind organizat Festivalul Smochinelor. Se crede că smochinele au fost aduse pe
aceste meleaguri acum circa 300 de ani, din Insula Ada-Kaleh. În Svinița puteți
vizita și Muzeul Etnografic, unde veți putea admira obiecte utilizate în trecut
în viața de zi cu zi a locuitorilor. Este cunoscut faptul că Banatul este un tărâm multietnic
și multiconfesional. Astfel, veți putea vizita „Ținutul Cehesc din Banat”, reprezentat
de satele locuite de cehi, din zona Clisurii Dunării.
Păstrând registru, vă
amintim și despre Liendelfeld, satul părăsit. Acest sat a luat ființă în anul
1828, fiind întemeiat de către coloniștii germani veniți pe aceste tărâmuri din
Boemia. În aceeași perioadă coloniștii au pus și bazele satelor Buchin, Brebu
Nou și Poiana. Până în anul 1960, în Liendelfeld funcționa o școală și o casă
comunitară, satul fiind racordat la electricitate și apă. Locuitorii său au
ales să se mute în Caraș-Severin, Buchin și Brebu Nou. În anul 1998, a încetat
din viață ultimul său locuitor, Paul Schwirzenbeck. De atunci, satul este complet
părăsit. Charlottenburg este un sat unic, aspect ce se datorează formei sale
circulare. În mijlocul satului este dispusă o fântână cu apă potabilă, fântâna
fiind înconjurată de duzi. Apoi, sunt dispuse circular gospodăriile
locuitorilor. În grădini, se pot observa plantații de vie. Interesant este
faptul că locuințele sunt dispuse într-o simetrie perfectă, toate având aceeași înălțime și aceeași distanță între ele. Datorită arhitecturii
sale unice în zona Banatului, satul și-a câștigat statutul de monument istoric.
Nițchidorf este locul natal
al scriitoarei Hertha Muller, laureată la premiul Nobel pentru literatură. Satul a luat ființă între anii 1784-1786, pe
durata celui de-al treilea val de colonizare a Banatului. Inițial au fost
construite 200 de locuințe, destinate șvabilor. Contele Cristofor Niczky a fost
cel responsabil de colonizarea satului, tot el alegându-i și numele,
Nitzkyidorf, care se traduce ca satul lui Niczky. În rândul românilor satul era
cunoscut însă ca Nichișoara, numele actual fiind preluat după forma romanizată
a numelui oficial. Timp de aproximativ 200 de ani a fost locuit aproape în
exclusivitate de către populație de originie germană și confesiune catolică. Astfel, pe
cuprinsul satului se remarcă Biserica Romano-Catolică, construită în anul 1825.
De asemenea, în sat a funcționat și o moară, care a ars în anul 1930. Componența
etnică a satului nu s-a schimbat nici după Primul Război Mondial, când această
parte a Banatului a intrat în componența României Mari. Abia după Al Doilea
Război Mondial populația de etnie germană a început să emigreze, procesul
accelerându-se spre sfârșitul anilor ´80 și începutul anilor ´90. În prezent
satul este populat în mare majoritate de către români, în 2002, numărând doar
18 șvabi.