Orașul Ploiești este amplasat la 60 de kilometri de București, fiind municipiul județului Prahova. Ploieștiul este situat în centrul Munteniei, se întinde pe o suprafață de circa 60 de kilometri pătrați, învecinându-se cu comunele Blejoi, Târgșoru Vechi, Bărcănești, Brazi și Bucov. Ploieștiul este așezat în partea central-nordică a Câmpiei Române, altitudinea medie fiind de 150 de metri.
În secolul al XVII-lea, Mihai Viteazul a cumpărat de la moșneni o moșie, orașul Ploiești dezvoltându-se pe locul vechilor târguri muntenești Târgușor, Gherghița și Bucov. Orașul s-a dezvoltat vertiginos odată cu exploatarea zăcămintelor de petrol din zonă și cu apariția facilităților de rafinare a acestuia, astfel orașul fiind supranumit „Capitala Aurului Negru”. În prezent, în orașul Ploiești funcționează patru rafinării, în zonă fiind dezvoltate și alte industrii bazate pe această ramură economică, precum: construcția de autovehicule, echipamente electrice, întreținere și altele. Orașul Ploiești este un important nod de transport, fiind situat pe drumurile ce leagă Bucureștiul de Transilvania și Moldova. Orașul Ploiești este amplasat în apropiere de Valea Prahovei, cea mai populară zonă turistică montană a României.
Numele orașului Ploiești este menționat documentar pentru prima dată într-un hrisov al domnului Țării Românești, Pentru cel Tânăr. Prin acest hrisov, în anul 1567, domnul întărea o vânzare a cinci răzoare de vie între Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. O legendă spune că umele orașului Ploiești ar fi legat de un cioban pe nume Ploae, care s-a așezat aici cu familia sa. Primele mențiuni despre numele orașului Ploiești apar în anul 1897, în Dicționarul geografic al județului Prahova. Astfel, se considera că numele orașului ar avea legătură cu cantitatea mare de precipitații înregistrată în această zonă, înconjurată de păduri întinse. O altă explicație a numelui orașului este oferită de Leonida S. Georgescu în lucrarea Orașul Ploiești sau Plăieșii. Confrom acestuia, în trecut orașul s-ar fi numit Plăieși și nu Ploiești, urbea primind această denumire, deoarece aici s-au stabilit plăieșii lui Mihai Viteazul, care trebuiau să apere granița cu Transilvania. Explicația este plauzibilă, deoarece în anul 1597, Mihai Viteazul a ales ca Ploieștiul să fie bază pentru operațiuni militare și a ridicat satul de moșneni la rang de târg domnesc. Pe parcursul secolului al XVII-lea, Ploieștiul se dezvoltă în mod constant, ajungând să se situeze printre cele mai importante centre urbane ale Țării Românești. Odată cu dezvoltarea sa s-a produs și decăderea unui oraș din apropiere, Târgșor devenind în timp un simplu sat. În anul 1870, în timpul domniei lui Carol I, Alexandru Candiano-Popescu a declarat pentru o zi Republica de la Ploiești. Orașul a avut foarte mult de suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1941 fiind bombardat de avioanele sovietice, în anul 1944 de cele britanice, iar între anii 1942-1944, de cele americane, toate acestea vizând distrugerea centrelor de rafinare a petrolului din jurul Ploieștiului. Conform documentelor, una din opt clădiri din Ploiești au fost distruse complet, peste 9000 de construcții din oraș fiind distruse parțial sau total. După instaurarea regimului comunist, importanța orașului a scăzut semnificativ, cunoscând un nou avânt economic abia după anul 1990. Conform ultimului recensământ, efectuat în anul 2011, Ploieștiul are o populație de 209.945 locuitori, dintre care circa 90,63% sunt români, iar 2,4% romi.
Orașul Ploiești s-a confruntat de-a lungul secolelor cu o serie de calamități, care au distrus o mare partea a construcțiilor cu istorie ale orașului. În data de 12 iunie 1837, Ploieștiul s-a confruntat cu cea mai mare inundație din istoria sa, Dâmbu și celelalte pâraie revărsându-se și acoperind cele mai importante cartiere ale Ploieștiului, vatra târgului. Astfel, clădirile ce datau din secolul al XVIII-lea au fost distruse sau puternic avariate. Centrul nou al orașului a fost distrus de incendiul din anul 1843, care a distrus clădirile construite în deceniile 3 și 4 ale secolului al XIX-lea. Bombardamentele din timpul Primului Război Mondial au produs pagube minore clădirilor din oraș, însă nu același lucru se poate spune despre bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1944, fiind distruse mii de locuințe și edificii publice din Ploiești. Construcții remarcabile ale Ploieștilor au fost distruse și de cele două cutremure din anii 1940 și 1977.