Sejur în Durău, oaza de liniște de la poalele Munților Ceahlău
De-a lungul timpului în jurul masivului Ceahlău s-au țesut
legende dintre cele mai spectaculoase, la acest lucru contribuind formele
ciudate ale stâncilor, care au alimentat fantezia localnicilor, dar și a turiștilor. Legenda Vârfului
Toaca vorbește despre un neam de uriași care trăiau în trecut pe aceste
meleaguri. O molimă i-ar fi ucis pe toți, reușind să scape doar o fată și un
băiat, care pentru a atrage atenția locuitorilor din vale au construit câte un
turn, se crede că turnul construit de băiat este Vârful Toaca, iar cel
construit de fata, Vârful Panaghia. Legenda Turnului lui Budu și Ana este învăluită
în romantism. Budu era oștean al domnitorului Alexandru cel Bun, care, în ciuda
statutului său, s-a îndrăgostit de fiica domnitorului, domnița Ana. Deși
dragostea era împărtășită, era cât se poate de imposibilă, fapt pentru care
domnița a apelat la o vrăjitoare, care i-a transformat pe cei doi în stânci. La
fel de spectaculoasă este și Legenda Stanilelor din Ceahlău. Cei mai în vârstă bătrâni
ai locului povestesc cum că pe aceste meleaguri ai fi poposit un cioban sărac,
care s-a îndrăgostit de fiica celui mai bogat baci din zonă. Tatăl fetei s-a
împotrivit relației dintre cei doi, iar de supărare tânărul cioban s-a aruncat
de pe cele mai înalte stânci ale Ceahlăului, acestea purtându-i în prezent
numele. O legendă care povestește despre două destine frânte în mod tragic este
și Legenda Polițelor cu Crini. Conform legendei, Vasile, un vânător iscusit din
zonă, și-ar fi convins soția să urce pe munte pentru a prinde un pui de capră.
Cei doi soți au pierit în prăpastie, asta fiind pedeapsa primită pentru că au
îndrăznit să urce pe Polița cu Crini. Legenda Pietrei Teiului, cunoscută și ca
Piatra Dracului, amintește despre stânca solitară de la intersecția drumurilor
ce vin dinspre Moldova și Transilvania. Se crede că stânca ar fi ajuns aici în
urma unui pariu pus între Dumnezeu și Diavol.
Și despre Piatra Lăcrimată din
Ceahlău au existat câteva legende, însă acestea s-au stins odată ce
bătrânii care le știau s-au stins din viață. Legenda Pietrei Ciobanului amintește
de un neam de ciobani fermecați de frumusețea acestor ținuturi. Atât de mult
le-a plăcut locul încât s-au hotărât să se așeze aici și să-și crească turmele.
Cel mai viteaz cioban fermecase pe toată lumea cu iscusința și năzbâtiile lui.
La moartea sa, toate vietățile muntelui s-au adunat și l-au jelit timp de mai
multe zile, pentru ca acesta să rămână mereu în amintirea Ceahlăului, locul
unde își aduna oile a fost botezat Pietrele Ciobanului. Impresionante și
neclare sunt și Legendele Dochiei. Cea mai cunoscută legendă vorbește despre o bătrână
ciobăniță, care și-a pus pe ea 12 cojoace și a urcat pe munte cu turma sa.
Încălzindu-se, a renunțat pe rând la cojoace, însă deodată s-a pornit un ger, care
a transformat-o pe ciobăniță în stâncă. O altă legendă spune că Baba Dochia ar fi
fost mama lui Dragobete, care nu a ascultat și s-a căsătorit cu o fată care nu era pe placul mamei sale. Pentru a
se descotorosi de nora nedorită, baba ar fi trimis-o la râu să spele un ghem de
lână neagră, spunându-i în mod expres să nu se întoarcă acasă până când lâna nu
ajungea albă. Văzând că nu reușește să
albească lâna, nora i-a cerut ajutorul lui Dumnezeu, acesta dăruindu-i o floare
roșie cu care lâna s-a albit numaidecât. La vederea florii, baba Dochia a
crezut că a venit primăvara și a pornit cu turmele spre munte. Numai ce a ajuns
baba pe munte că s-a și pornit un ger
năprasnic care a înghețat-o tot cu oile sale. Deturnatele, stâncile cu
diferitele înfățișări de pe Ceahlău, s-ar fi format în urma unei nopți,
încărcată cu fulgere și trăsnete, care s-a abătut asupra Ceahlăului. O ultimă
legendă vorbește despre un cioban bătrân care a venit pe Ceahlău pentru a-și paște
turma. Baciului i-ar fi plăcut ca atunci când turma păștea el să doinească din
fluier, astfel stâncile lângă care doinea au fost numite Claile lui
Miron.
Turiștii care vor vizita stațiunea Durău vor descoperi și o bisericuță pictată de către pictorul Nicolae Tonitza. La 5 kilometri de Cascada Duruitoarea, turiștii vor putea vizita Mănăstirea Durău, mănăstire ce datează din secolele XIX-XX. Lăcașul de cult ar fi fost atestat încă din anul 1779, însă după ceva timp ar fi fost părăsit. Prin urmare, la începutul anului 1802, mitropolitul Veniamin Costachi a transformat lăcașul de cult în schit pentru călugări. Biserica de lemn s-a deteriorat în timp, ceea ce a dus ca între anii 1832-1835 să se construiască o biserică zidită. Noii construcții i-a fost adăugat și un turn clopotniță. Biserica a fost târnosită de către mitropolitul Veniamin Costachi. Partea cea mai impresionantă a acestui lăcaș de cult este catapeteasma. Aceasta a fost sculptată în lemn de tei, iar apoi poleită cu aur. De tot acest proces s-a ocupat un pictor din Constantinopol. În acest lăcaș de cult este găzduită și o icoană în argint a Maicii Domnului. Icoana datează din secolul al XVIII-lea și se crede că este făcătoare de minuni.
