Hunedoara - istoric și atracții turistice
Urme ale prezenței
romanilor pe aceste meleaguri sunt și vestigiile descoperite în satele Cinciș-Cerna,
Mănerău, Pestișu Mare, Ghelari și Nandru. Pe cuprinsul
secolului al XV-lea, Cetatea Hunedoara cunoaște o nouă etapă de dezvoltare, Iancu
de Hunedoara amenajând cetatea din oraș, unde a construit Sala Cavalerilor și
Sala Dietei. Tot în această perioadă a fost construită aripa cetății și turnul
de apărare. După moartea lui Iancu de Hunedoara, lucrările de modernizare la
cetate au fost continuate de soția acestuia și de fiul său, Matia Corvin. În
secolul al XVII-lea, Gabriel Bethlen a construit aripa Bethlen. În această
perioadă orașul era destul de dezvoltat sub aspect economic, locuitorii bucurându-se
de numeroase privilegii, aceștia fiind scutiți de plata dărilor. Pe durata
secolului al XIX-lea, hunedorenii au trimis bani pentru soldații români răniți
pe front. În aceeași perioadă au fost înființate și Uzinele de Fier, iar Castelul
Corvinilor a fost restaurat. După cel de-al Doilea Război Mondial, industria
din zonă s-a dezvoltat vertiginos, astfel încât spre finalul secolului XX, în
Hunedoara se produceau 3 milioane de tone de oțel, 2 milioane de tone de cocs
metalurgic, tricotaje, încălțăminte și altele.
Castelul
Corvinilor se situează în topul obiectivelor turistice hunedorene, cetatea
fiind considerată cel mai însemnat monument medieval din sud-estul Europei.
Fortificația a fost construită în secolul al XIV-lea, zidurile sale fiind
construite din piatră de râu și blocuri de calcar, ajungând să măsoare până la
2 metri lățime. În anul 1409, nobilul Voicu și frații săi au primit din partea
regelui Sigismund al Ungariei o moșie, pe cuprinsul căreia se afla și fortificația.
În anul 1440, Ioan începe transformarea cetății în castel. Inițial acesta a
ridicat în jurul cetății două curtine. Acestea erau construite din blocuri de
calcar, iar, în partea superioară, erau prevăzute creneluri. Acestea erau
flancate de turnuri rectangulare și turnuri circulare, care erau un element de
noutate pentru arhitectura din epocă. Turnurile circulare cuprindeau un parter
și două niveluri. Încăperile de la parter erau folosite de către pușcași, iar
în cele superioare erau amenajate spații de locuit. Intrarea în castel se
făcea prin intermediul unor poduri mobile. În anul 1446 se încheie prima etapă
din istoria castelului, după acest an planurile construcției modificându-se
radical, accentul fiind pus pe construcțiile civile, în detrimentul celor
militare. Palatul Corvinilor are o arhitectură deosebită, fiind compus din:
Sala Cavalerilor, Sala Dietei și scara spirală. Potrivit istoricilor, în Sala
Cavalerilor se organizau mesele festive, iar în Sala Dietelor aveau loc
festivitățile. Castelul cuprindea și o galerie și turnul Nje Boisa, acestea
fiind utilizate în scopuri militare.
Principele
Gabriel Bethlen își pune amprenta asupra arhitecturii castelului. Acesta
construiește în partea estică Palatul mare dinspre oraș, care cuprinde o cameră
de locuit și o sufragerie. De asemenea, Sala Dietei suferă modificări, fiind
compartimentată în mai multe încăperi. Din această perioadă datează și Turnul
Alb, Terasa de Artilerie și curtea exterioară, unde erau dispuse locuințele
administratorului, ale funcționarilor castelului, precum și depozitele de hrană
și fân. Castelul este restaurant în mare parte pe parcursul secolului al
XIX-lea, când castelului i se adaugă creneluri, turnul de supraveghere, iar
ornamentele din piatră au fost înlocuite. Castelul dispunea și de o fântână, care
se crede că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci. Iancu de Hunedoara
le-ar fi promis acestora libertatea în schimbul săpării unei fântâni, de unde
castelul să se aprovizioneze cu apă. Până au reușit turcii să ajungă la apă,
Iancu de Hunedoara s-a stins din viață, iar soția lui nu a îndeplinit
promisiunea, fapt ce i-a făcut pe turci să inscripționeze: „Apă aveți, dar
suflet, nu”.
În timpul
sejurului în Hunedoara veți putea vizita și o serie de lăcașuri de cult care
datează din perioada medievală. Printre acestea se situează și Biserica „Sfântul
Nicolae”, biserica fiind zidită în anul 1458, iar, în prezent, reprezentând cel mai
vechi lăcaș de cult de pe cuprinsul orașului. O biserică ceva mai nouă, dar
care merită totuși vizitată este Biserica Ortodoxă „Sfinții Împărați”. Acest lăcaș
de cult a fost construit în stil bizantin și datează din anul 1939. Biserica „Schimbarea
la Față” a fost construită în secolul al XIX-lea. Pe strada Revoluției nr. 5,
veți descoperi Biserica Catolică „Adormirea Maicii Domnului”, care datează din
anul 1910. Un alt lăcaș de cult pe care vă sugerăm să nu-l ratați este
reprezentat de Biserica Reformată Calvină, care a fost construită în anul 1644.