Descoperiți istoria și frumusețea orașului Iași, fostă capitală domnească
Așa cum era de așteptat orașul Iași se bucură de o
istorie bogată. În urma cercetărilor arheologice, în zona viilor din Copou au
fost descoperite o serie de amfore romane. De asemenea, lângă Dealul Cetățuia
au fost descoperite o serie de monede imperiale romane. În Valea Lupului, în
apropiere de Antibiotice S.A. s-au descoperit monede sarmatice, obiecte de podoabă și vase
dacice. Din perioada Evului Mediu timpuriu, mai precis din secolul al IV-lea, au
fost descoperite 19 așezări ce prezentau urme de locuire, acestea fiind
reprezentate de bordeie și colibe de suprafață. Din secolele VII-X, au fost
scose la lumină locuințe rectangulare, dotate cu cuptoare în formă de potcoavă.
În aceste locuințe au fost descoperite și unelte, veșminte și podoabe încadrate
în cultura Dridu. Datând din secolele X-XI, s-a descoperit un tip de ceramică cu
elemente de tehnică specifice zonei de nord a Moldovei. În opinia lui Gheorghe
Ghibănescu, în anul 1238, invazia tătarilor a determinat exodul a circa 10.000
de alani din Moldova, aceștia stabilindu-se în zona în care astăzi este situat
orașul Iași. Mai apoi, între anii 1299-1302, cea mai mare parte a alanilor au
părăsit Moldova, stabilindu-se în Imperiul Bizantin. Astfel, s-a ajuns la concluzia
că, în perioada antichității Iașii au fost o micuță așezare, care în perioada
secolelor VII-X a evoluat, ajungând să fie un mic târg cu așezări
dreptunghiulare. Se crede că orașul s-a dezvolt începând cu secolul al XIII-lea,
odată cu venirea triburilor de alani. În decursul dezvoltării sale, orașul a
fost ocupat și de pecenegi, cumani și tătari. Orașul Iași este menționat
documentar pentru prima dată în anul 1408, într-un privilegiu comercial acordat
negustorilor din Liov de către Alexandru Cel Bun, domnul Moldovei. Cu toate
acestea, la vremea aceea în Iași exista deja o biserică armeană, ce datează din
anul 1395, fapt ce îi determină pe cercetători să considere că orașul ar fi mai
vechi cu cel puțin câteva decenii.
În prima parte a Evului Mediu, curtea
domnească era amplasată la Suceava, însă prevăzători, domnitorii moldoveni au
construit curți domnești fortificate și la Hârlău, Cotnari, Vaslui și Iași. În
anul 1954, Alexandru Lăpușneanul mută curtea domnească de la Suceava la Iași,
ceea ce, bineînțeles, duce la dezvoltarea orașului. Încă din Evul Mediul, Iașiul
erau un oraș cosmopolit, aspect ce reiese și din scrierile de călătorie a unui
misionar catolic ce vizitează orașul în anul 1636, care observă că în Iași
trăiesc numeroși armeni, unguri, polonezi, dar se întâlnesc și francezi și venețieni.
Orașul cunoaște o importantă perioadă de înflorire în decursul domniei lui
Alexandru cel Bun. În anul 1640, domnitorul a pus bazele primei școli românești cu predare
în limba română, înființând, totodată, și o tipografie la Biserica Trei
Ierarhi. Prima carte tipărită din Moldova a apărut la Iași în anul 1643. Orașul
Iași a fost victima unor numeroase incendii, în anul 1513 a fost incendiat de
tătari, în 1538 de otomani, în 1650 de cazaci, iar în anul 1686 de către polonezi.
Unul dintre cele mai dramatice episoade prin care a trecut orașul, a fost incendiu provocat de cazaci în anul 1650. Aceștia au atacat orașul, deoarece Vasile
Lupu a refuzat să-și căsătorească fiica cu Timuș Hmelnițki, fiul lui Bogdan Hmelnițki,
hatmanul cazacilor. Cronicarul Miron Costin scrie că “au ars atunce tot orașu”. Un alt mare incendiu a avut loc
în anul 1686, acesta fiind provocat de către polonezi. Populația orașului s-a
refugiat în mănăstiri, singurele construcții fortificate de pe teritoriul
orașului, însă, cu toate acestea, nu toți au reușit să scape de foc sau robie.
Trebuie menționat faptul că, aproape toate clădirile de pe cuprinsul orașului erau
construite din lemn, ceea ce face ca focul să se extindă cu o foarte mare
rapiditate. În anul 1734, orașul Iași s-a confruntat cu o epidemie de ciumă. Epidemia
l-a determinat pe Dimitrie Bosie să doneze locul de la Măgura Iașilor, pentru
ca aici să fie înmormântate victimele maladiei.
În perioada 1565 – 1859, orașul Iași a fost capitala Moldovei,
iar între anii 1859-1862, a fost, alături de București, capitala Principatelor
Unitele ale Valahiei și Moldovei. În anul 1862, odată cu recunoșterea deplină a
Unirii și a numelui de „România”, capitala țării se stabilește la București. Cu
toate acestea, în secolul al XIX-lea, orașul se bucură de un statut
privilegiat, regele Carol vizitând orașul de zeci de ori pe parcursul celor 48
de ani de domnie. În timpul Primul Război Mondial orașul Iași devine capitală
de război. În toamna anului 1916, în contextul înfrângerilor succesive suferite
de trupele române și a înaintării trupelor germane spre București, are loc
retragerea guvernului și a unei mari părți a populației spre Iași. Retragerea
spre Iași a debutat în octombrie 1916, prelungindu-se până în luna decembrie. În
luna noiembrie au fost mutate la Iași, arhivele instituțiilor centrale, iar tezaurul
Băncii Naționale a fost trimis în Rusia. La începutul lunii decembrie orașul
era suprapopulat, aici ajungând atât autoritățile centrale, cât și un număr de
200.000 de refugiați. O parte a refugiaților a fost găzduită în casele
particularilor, în pivnițe, poduri, lăcașuri de cult și școli. Însă, aceste spații
s-au dovedit insuficiente, pentru restul construindu-se bărăci de lemn pe malul Bahluiului.
Supraaglomerarea orașului a dus la apariția epidemiilor, cea mai cunoscută fiind
cea de tifos. Populația s-a confruntat și cu o penurie de alimente, cu
imposibilitatea de-ași găsi un spațiu de cazare și altele. Al Doilea Război
Mondial a reprezentat o altă filă neagră din istoria orașului Iași, în primele
zile de după intrarea României în război, declanșându-se pogromul împotriva
populației de origine evreiască. Acesta s-a desfășurat între 27 și 29 iunie
1941, iar pe durata celor trei zile, în "trenurile morții", au fost uciși 13.266
de evrei. Drept mărturie a acestei atrocități stau cele două morminte comune
ale victimelor pogromului, din Cimitirul Evreiesc din Păcurari, Iași. De asemenea, în
luna mai a anului 1944, în oraș s-au repurtat lupte grele între trupele
româno-germane și Armata Roșie, în urma acestora mare parte din zona istorică a
orașului fiind grav afectată.