Atracțiile orașului Sighetu Marmației
Orașul Sighetu Marmației, cunoscut și ca Sighet, capitala istorică a Maramureșului, este un oraș care s-a dezvoltat rapid, în prezent fiind un important centru industrial și universitar. Orașul a fost consemnat documentar în anul 1326, însă cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, are o istorie mult mai îndelungată decât atestă documentele. Pe dealul Solovan tronează o cetate din perioada traco-dacică. De altfel, pe tot cuprinsul orașului au fost descoperite vestigii arheologice din diverse perioade istorice, precum paleolitic, neolitic, epoca bronzului, epoca fierului, cea mai recentă așezare datând din secolele XI-XII. Ca pe întreg cuprinsul Maramureșului și în Sighetu Marmației tradițiile sunt foarte bine conservate. În luna decembrie, în Sighet se organizează Festivalul Datinilor de Iarnă, ocazie cu care localnicii scot la lumină cele mai prețioase veșminte tradiționale, bărbații îmbrăcând cu acest prilej uniforme militare dintre cele mai dichisite și măști de lup înspăimântătoare, în timp ce femeile îmbracă bundițe din blană de oaie, bluze brodate, fuste, șorțuri în dungi și cizme înalte. Centrul vechi al orașului Sighetul Marmației se întinde de-a lungul Pieței Libertății și a Străzii Mihaly de Apsa, zona fiind înțesată de clădiri istorice, cu arhitectură specifică Austro-Ungariei. În Piața Libertății, turiștii vor descoperi Muzeul Maramureșului, muzeu cu specific etnografic, în cadrul căruia vizitatorii vor putea admira țesături artizanale, diferite obiecte din lemn, măști fioroase și alte obiecte cu importanță etnografică pentru zona aceasta a Maramureșului. Muzeul funcționează într-o clădire în stil baroc, care datează din anul 1730, dar cuprinde și o secțiune în aer liber, care se desfășoară la periferia orașului. Secțiunea în aer liber este organizată asemenea unui sat tradițional maramureșean, pe cuprinsul căruia există căsuțe din diferite perioade, în diferite stiluri. Cele mai vechi locuințe datează din secolul al XVI-lea.
Nu se poate să vă aflați în Sighetu Marmației și să nu vizitați Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Memorialul este amenajat în clădirea în care a funcționat una dintre cele mai opresive închisori ale regimului comunist. În primii ani ai regimului comunist aici au fost încarcerați numeroși intelectuali, politicieni, jurnaliști, preoți și alte tipuri de persoane care nu plăceau regimului recent instituit. Cei mai mulți dintre aceștia au murit din cauza relelor tratamente administrate și a foamei, printre aceștia situându-se și Iuliu Maniu, conducătorul Partidului Țărănesc. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței nu este un simplu muzeu, ci reprezintă o filă dureroasă a istoriei noastre recente. În timpul sejurului în Sighetu Marmației, turiștii vor putea vizita și casa în care a copilărit Elie Wiesel, scriitor de origine evreiască, care a supraviețuit Holocaustului. Vizitând casa memorială a lui Elie Wiesel, veți putea vedea cum arăta o casă evreiască în perioada interbelică. Elie Wiesel a fost distins cu Premiul Nobel pentru pace, în anul 1996 fiind numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură, iar în anul 2001 fiind ales membru de onoare al Academiei Române. Cea mai importantă carte a acestuia este "Noaptea", o lucrarea autobiografică în care descrie viața din lagărele de exterminare naziste.
În centrul orașului Sighetul Marmației funcționează și Muzeul Etnografic al Maramureșului, unde turiștii vor putea admira obiecte utilizate în exercitarea celor mai cunoscute meserii din această zonă a țării. Muzeul găzduiește și o serie de icoane pictate pe sticlă, piese componente ale portului tradițional maramureșean, măști și alte obiecte. La circa 20 de kilometri distanță de orașul Sighetu Marmației, turiștii vor putea vizita Mănăstirea Bârsana. Complexul mănăstiresc are în componența sa mai multe clădiri tradiționale din lemn, cele mai multe dintre ele fiind construite după căderea comunismului. În apropiere puteți admira o biserică din lemn, care datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Pereții interiori ai clădirii sunt acoperiți de fresce, realizate de către Teodor Hodor, în anul 1806. Un alt lăcaș de cult din lemn, cu o arhitectură impresionantă, este Biserica de lemn din Poienile Izei. Lăcașul de cult a fost construit între anii 1604-1632, din bușteni de brad. Pe ușile de la intrare ale lăcașului de cult sunt înfățișați Sfinții Petru și Pavel. Principala atracție a bisericii este reprezentată însă de frescele zugrăvite de Gheorghe din Dragomirești. Cele mai impresionante scene sunt cele ale Judecății de Apoi, scenă în care păcătoșii sunt purtați de focurile Gheenei către locul în care urmează să-și ispășească pedepsele. Flăcările sunt înghițite de un leviatan cu ochi umani.
