Cluj-Napoca este reședința județului Cluj, fiind unul dintre cele mai frumoase și mai dezvoltate orașe ale României. La recensământul efectuat în anul 2011, orașul se situa pe locul al doilea în ceea ce privește numărul de locuitori, numărând 324.576 locuitori. Cluj-Napoca este situat la 458 kilometri de București, la 460 de kilometri de Budapesta și la 464 kilometri de Belgrad. Orașul Cluj-Napoca este considerat în mod neoficial capitala Transilvaniei sau inima regiunii istorice Transilvania. Se crede că numele orașului Cluj provine din denumire latinească Castrum Clus, denumire folosită în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval. „Clusa” însemnă „închis” și face referire la așezarea geografică a orașului Cluj, care este înconjurat de forme de relief înalte. Echivalentul german al Clujului este Klausenburg și se crede că ar proveni de la numele unui primar de origine săsească, numit Klaus. O altă explicație a denumirii rezidă în faptul că așezarea geografică a fost construită în apropiere de o mănăstire veche, căruia sașii îi spuneau „Kloser”. Prima denumire românească a orașului a fost Cluș sau Klus, denumirea de Cluj impunându-se în mod oficial după ce orașul a devenit parte a Regatului României, în anul 1918. Denumirea Napoca a fost adăugată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974. Se crede că Napoca provine de la numele vechii așezări romane, însă originea acestui nume este mult mai veche ea existând deja atunci când coloniștii lui Traian au pus bazele primei așezări romane, cunoscute sub numele de castrul roman Napoca.
Orașul Cluj are în spate un trecut bogat și îndepărtat, prima atestare documentară a unei așezării pe aceste meleaguri fiind făcută de către geograful grec Claudius Ptolemeu, care descria că Napoca era una dintre cele mai însemnate așezării din Dacia. După războaiele de cucerire ale Daciei din anii 107-108, s-a descoperit o bornă militară, la Aiton, care făcea parte dintr-un drum strategic imperial. Inițial Napoca era un simplu vicus, devenind așezare urbană (civitas) în anul 124 d. Hr., în timpul domniei împăratului Hadrian, când a fost numită Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Mai apoi, Napoca este ridicată la grad de colonia, fiind redenumită Colonia Aurelia Napoca. Orașul Cluj este atestat documentar pentru întâia oară în anul 1213, în acea perioadă fiind numit Castrum Clus. Invaziile mongole au distrus însă cetatea în anul 124, iar în cea de-a doua parte a secolul al XIII-lea puterile centrale au încercat să refacă orașul Cluj, ajungând astfel să acorde privilegii sașilor. Carol Robert de Anjou a acordat așezării, în data de 19 august 1316, statutul de civitas. În anul 1405, privilegiile clujenilor au fost întărite de către Sigismund de Luxemburg. Prin urmare, clujenii aveau dreptul de-ași înconjura orașul cu ziduri, de a construit turnuri și metereze și de a săpa șanțuri de apărare. În timp, orașul Cluj a devenit un important centru de producție, care se bucura de un comerț extrem de bine dezvoltat. Cea mai mare parte a clujenilor erau meșteșugari, negustori și funcționari, printre cele mai importante meșteșuguri situându-se cojocăritul-blănăritul și măcelăritul. În secolul al XV-lea cetatea Clujului era recunoscută la nivel european, impresionând prin arhitectura gotică a Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail”, dar și a unor case particulare. După divizarea Ungariei din anul 1541, Transilvania și-a câștigat statutul de principat independent, Clujul cunoscând o perioadă de înflorire economică și, mai ales, culturală. Dinastia Báthory a contribuit extrem de mult la dezvoltarea culturală a orașului Cluj, Ștefan Báthory fiind acela care a înființat în data de 12 mai 1581, Universitatea de Cluj, căruia i-a acordat veniturile mănăstirii Cluj-Mănăștur.
La începutul secolului al XVII-lea, orașul Cluj a intrat sub dominație austriacă. La jumătatea secolului al XIX-lea, orașul Cluj se confruntă și el cu importante mișcări revoluționare, cei mai implicați în Revoluția din 1848 fiind studenții și tinerimea din academii și gimnazii. Înfrângerea revoluției a dus la mutarea capitalei de la Cluj la Sibiu. Odată cu înființarea Imperiului Austro-Ungar, Transilvania a fost reintegrată Ungariei. În această perioadă au fost construite cele mai reprezentative clădiri ale orașului Cluj, precum: Universitatea „Franz Joseph”, Biblioteca Central Universitară, Liceul Unitarian, Palatul de Justiție, Teatrul Național, Palatul de Finanțe, Palatul Primăriei și altele. După încheierea Primul Război Mondial, Transilvania s-a unit cu România, însă primarul orașului Cluj, Gusztáv Haller a refuzat să depună jurământul de fidelitate față de autoritățile române și a fost înlocuit cu Iulian Pop. În urma Dictatului de la Viena, din 1940, orașul Cluj a reintrat sub dominație maghiară, trupele maghiare și germane fiind respinse în anul 1944 de către trupele române și sovietice. În anul 1947, în urma Tratatului de la Paris, Clujul a revenit României. După anul 1945, orașul Cluj, asemenea întregii țări, a intrat sub guvernare comunistă, regim care s-a menținut până în decembrie 1898. În anul 1974, administrația comunistă a hotărât să redenumească orașul, acesta fiind numit Cluj-Napoca, se intenționa astfel să se amintească de cetatea romană Napoca.
