Bucurați-vă de un sejur încântător în Deva
La mijlocul
secolului al XIII-lea, s-a construit cetatea medievală, care este atestată
documentar pentru întâia oară în anul 1269, sub denumirea Castrum Deva. Din această perioadă datează și reședința voievozilor
și a administrației cetății. În anul 1371, Cetatea Deva avea sub stăpânire
patru districte românești, acestea fiind conduse de cneji și voievozi. Pe
durata secolului al XIV-lea, Deva era doar un târg, unde își aveau reședința nobilimea,
elita militară, clerul superior și câțiva meșteșugari. Pe cuprinsul târgului
funcționa o piață alimentară, un târg de animale, o stație de poștalioane și un
birt. În anul 1453, regele Ladislau I oferă Deva drept daniei lui Iancu de
Hunedoara. Acest fapt duce la dezvoltarea vertiginoasă a târgului. După
înfrângerea suferită de unguri la Mohacs, cetatea Devei a fost disputată de
către Ioan de Zapoya și Ferdinand de Habsburg.
În
secolul al XVI, zona s-a confruntat cu frecvente năvăliri ale otomanilor, fapt
ce a făcut ca Deva să treacă printr-o perioadă de recul. Deva a fost extrem de
devastată în timpul atacurilor din anii 1550, 1552 și 1557. În anul 1557, Deva
a fost cucerită de către turci, Suleiman cel Mare dăruind cetatea reginei Isabella
a Ungariei. De-a lungul istoriei sale, cetatea Devei a jucat și rol de
închisoare, aici fiind întemnițați aspiranții la tronul Transilvaniei, nobilii
decăzuți, dar și o parte din iobagi. În anul 1581, perioadă în care se afla sub
conducerea lui Francisc Gesthy, Deva își pierde privilegiile câștigate anterioare,
locuitorii săi fiind înrobiți. În anul 1607, dieta Transilvaniei a hotărât ca Deva
să rămână în stăpânirea principilor transilvăneni. În anul 1630, Deva a intrat
sub stăpânirea lui Ștefan Bethlen. În anul 1687, Deva a fost ocupă de către trupele
habsburgice, conduse de către generalul Caraffa Antonio. Deva avea să treacă
prin diverse stăpâniri, astfel, în anul
1731, Carol al VI-lea a donat-o ducelui Iuliu
Visconti, care 13 ani mai târziu a vândut-o contelui Haller, contra sumei
de 60.000 galbeni.
În
secolul al XVII-lea, Deva a fost victima mai multor epidemii, în perioadele
1711-1719, 1738-1740 și 1770-1771, orașul fiind bântuită de ciumă. În anul 1756,
orașul a fost puternic devastat în urma unui incendiu. Calamitățile nu avea să
se oprească aici, în anul 1780 o năvală a lăcustelor distrugând culturile. Deva a luat parte și la Revoluția din anul
1848, pe cuprinsul orașului având loc confruntări între armatele revoluționare
și trupele imperiale. La 9 februarie 1849, armata condusă de generalul Bem a
incendiat Cetatea Devei. Aceasta i-a făcut pe austrieci să mineze zidurile
cetății. După un asediu ce a durat circa două luni, garnizoana cetății a
capitulat. În data de 13 august 1849, după explozia depozitului de muniție,
zidurile cetății au sărit în aer, din cetate rămânând doar o ruină. După câteva
zile, trupele revoluționare au fost înfrânte. Dacă până în anul 1848, Deva era
condusă de un căpitan, un locotenent, la care se adăugau jurații, în timpul
revoluției, Deva era administrată de către un consiliu ales. În perioada regimului
absolutism, între anii 1848-1866, s-au introdus primarii numiți. Începând cu
anul 1866, Deva revenea la sistemul condus de către un consiliu ales. În anul
1854, în Deva a fost introdus telegraful, în același an fiind construit și primul
spital civil. În anul 1894, în Deva a fost introdusă prima linie telefonică,
iar în anul 1905, orașul dispunea de primul cinematograf și de curent electric.
Se crede că denumirea orașului Deva a evoluat din denumirea așezării dacice Dacidava. Conform unei alte teorii, denumirea orașului ar fi evoluat din cuvântul de origine slavă djevoika, care înseamnă fecioară. O a treia teorie susține faptul că denumirea orașului ar fi legat de Legiunea Romană Augusta II, care a fost transferată aici din Castrum Deva, din Britania.