Mănăstirea Golia datează din secolul al XVI-lea și a fost ctitorită de către marele logofăt Ioan Golia. Lăcașul de cult a fost refăcut în timpul domniei lui Vasile Lupu, lucrările fiind finalizate în anul 1660, în timpul lui Ștefăniță Vodă, fiul lui Vasile Lupu. În arhitectura lăcașului de cult se observă influențe leșești, grecești și moschicești. În stilul exterior al mănăstirii se observă elemente aparținând Renașterii târzii. Mănăstirea a fost construită în stil clasic, din blocuri de piatră fățuită, pe fațade evidențiindu-se pilaștrii corintici, cu capiteluri în frunze de acant. Acoperișul mănăstirii este cu adevărat spectaculos, la nivelul său observându-se o aglomerare de turle, turele și cupole.
Turlele Mănăstirii Golia din Iași au bază octogonală și sunt decorate în stil muntean și oriental. Dacă fațadele mănăstirii sunt clasice, odată ce veți pătrunde înăuntru veți fi uimiți de decorul în stil tradițional moldovenesc. Pictura mănăstirii a fost refăcută de mai multe ori, însă mai păstrează încă și câteva fresce originale, acestea fiind dispuse în absidele laterale și în pridvor. Lăcașul de cult mai păstrează și o parte din mobilierul original, cum sunt: tronurile domnești, un policandru cu însemnele lui Vasile Lupu și patru sfeșnice din Danemarca. Impresionantă este și catapeteasma, care datează din anul 1838. În epocă, Mănăstirea Golia era cunoscută și ca Biserica Doamnei. Aceasta are caracter de necropolă, deoarece, în pronaos și în pridvor, adăpostește mai multe morminte și pietre funerare. Mănăstirea Golia nu a avut parte doar de perioade de înflorire, ci a căzut pradă incendiilor din anii 1687, 1733 și 1822, iar în anul 1738, a fost puternic avariată de un cutremur.
Mănăstirea este înconjurată de un zid de de piatră, destul de înalt, care la colțuri este prevăzut cu turele. Turnul-clopotniță a fost refăcut în anul 1900, iar în epocă, era descris de către călătorul Paul de Alep ca fiind fără pereche prin înălțimea, lărgimea și măreția sa. În incinta zidurilor, vizitatorii vor descoperi și o casă cu coloane, din secolul al XVIII-lea, în care a locuit Ion Creangă, în perioada cât a fost diacon la Golia.
După secularizarea averilor bisericești, Golia a cunoscut o perioadă de decădere, urmând ca între anii 1900-1947 să fie închisă. Între anii 1947-1992 a fost biserică parohială, mai apoi revenind la statutul său inițial.
