Cele mai reprezentative atracții turistice ale orașului Miercurea Ciuc
În anul 1643, în Miercurea
Ciuc trăiau 44 de familii și existau 25 de nume de familii. În prezent, orașul numără
38.966 locuitori, dintre care 78,55% sunt de origine maghiară și 16, 78% sunt români.
Orașul are o arhitectură specifică orașelor transilvănene, fiind înțesat de
clădiri cu sute de ani vechime. Odată ajunși în Miercurea Ciuc veți putea
vizita Castelul Mikó. Castelul este cel mai însemnat și mai vechi monument istoric
din Miercurea Ciuc. Este construit în plan geometric regulat și numără patru bastioane
italienești. Castelul a fost denumit după numele proprietarului său, în epocă,
fiind numit și Noul Castel al lui Mikó. Lucrările de construcție au debutat în
anul 1623 fiind finalizate în jurul anului 1631. În data de 21 octombrie 1661
trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, ocupă Ciucul și
incendiază castelul. Castelul este reconstruit între anii 1714-1716. Cel mai
vechi plan în care este reprezentat castelul datează din anul 1735, fiind realizat
de către Johann Conrad Weiss, un inginer de origine austriacă. Austriecii au
proiectat și un sistem de apărare prevăzut cu patru bastioane italienești. În
timp ce, pe latura vestică a castelului a fost dispus un depozit pentru praful
de pușcă. În această perioadă, unul dintre bastioanele castelului a fost
transformat în capelă. Astfel fortificat, castelul a reprezentat un important
punct strategic la granița de răsărit a Imperiului Habsburgic. În timpul
revoluției de la 1848, castelul a fost locuit de comandatul forțelor revoluționare,
Gál Sándor. După înfrângerea revoluției, clădirea a rămas în folosința armatei.
În anul 1970, castelul a fost complet restaurat, astfel încât să poată găzdui
Muzeul Secuiesc al Ciucului.
O altă
construcție reprezentativă a orașului Miercurea Ciuc este reprezentată de
Biserica Romano-Catolică „Sfânta Cruce”. Lăcașul de cult a fost construit între
anii 1751-1758. În secolul al XX-lea s-a resimțit nevoia de a construi un lăcaș
de cult mai încăpător. Acest lucru n-a mai fost însă posibil, deoarece a
izbucnit Marele Război. În perioada interbelică nu s-a mai luat în calcul acest
lucru, iar după cel de-al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului
comunist, autoritățile nu au mai dorit să sprijine un asemenea proiect. În anul
1981, autoritățile comuniste au dorit să preia curtea bisericii, sub pretext că
noua stradă va trebui să treacă pe acolo. Înștiințat de aceste planuri, preotul
a construit o șură din scândură, fix în acel loc. La slujba de miruire din acel
an au participat peste 5000 de credincioși, mulți dintre ei neîncăpând în biserică
și astfel luând parte la slujbă din construcția de lemn. După aceasta,
construcția a fost numită Biserica din
Scândură. În prezent Biserica din Scândură sau Sfânta Kinga, așa cum mai este
ea cunoscută, a fost mutată la poalele Munților Harghita. Pe locul său, în anul
2003, a fost construită Biserica Romano-Catolică „Sfânta Cruce”.
În apropiere de
Biserica Romano-Catolică „Sfânta Cruce”, veți descoperi și Biserica Mileniului.
Acest lăcaș de cult are o arhitectură deosebită și inovatoare asupra
divinității. Cupola lăcașului de cult este construită exclusiv din sticlă, fapt
ce îi face pe credincioși să se simtă într-o comuniune mai strânsă cu Dumnezeu. La
interior sunt reprezentați cei patru îngeri Mihail, Gabriel, Rafael și Uriel,
care parcă îi veghează pe cei care iau parte la slujbe. Deasupra intrărilor, au
fost ridicate două turnuri, fiecare cu câte 5 cruci, care reprezentau cele 10
secole ale creștinătății maghiare.
După unirea
Transilvaniei cu România, comunitatea ortodoxă din Miercurea Ciuc a dorit
ridicarea unui lăcaș de cult, iar în martie 1920, Gheorghe Cerbu a redactat un
memoriu în acest sens. Acțiunile preotului nu s-au oprit însă aici, el a
întreprins și o acțiune de colectare de fonduri, de la instituțiile statului
român, dar și de la credincioși. Prin urmare, în data de 29 septembrie 1929, s-a
pus piatra de temelie a Catedralei din Miercurea Ciuc. Lucrările de construcție
s-au desfășurat pe durata anilor 1929-1936, biserica fiind sfințită în data de
8 noiembrie 1936. Biserica a fost construită în stil bizantin, prezentând trei
turle, un brâu împletit și interioare cu cupole. De pictura bisericii s-a
ocupat Gheorghe Belizarie, fratele celebrului pictor Dimitrie Belizarie.
