Timișoara - Descoperiți farmecul orașului de pe Bega
Orașul Timișoara se bucură
de o istorie îndelungată, pe actuala vatră a orașului fiind descoperite urmele
unor așezări antice. În jurul secolului al XII-lea, în jurul orașului au fost
ridicate cetăți fortificate, menite să protejeze orașul de cotropitori. Orașul
s-a dezvoltat vertiginos sub stăpânirea lui Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, iar în timpul secolului al XIV-lea, a fost pentru o scurtă perioadă
capitala regatului ungar. În anul 1552, Timișoara a fost cucerită de otomani, rămânând
pentru circa două secole sub stăpânire otomană. În anul 1716, Timișoara a fost
cucerită de către Imperiul Habsburgic, iar apoi începe dezvoltarea și
reconstrucția orașului, aceasta devenind capitala Banatului, orașul devenind un
centru multicultural și multiconfesional.
Odată cu construcția canalului navigabil Bega, orașul se dezvoltă intens
sub raport economic și al comerțului, ajungând să fie supranumit „Mica Vienă”. Chiar și în prezent, orașul este considerat ca
fiind capitala Banatului. În anul 1716, orașul a fost cucerit de către
austrieci și turci. După finalizarea Primului Război Mondial, Timișoara a
intrat în componența României, iar în anul 1898, a jucat un rolul precumpănitor în declanșarea Revoluției, care a dus apoi la căderea regimului comunist. Evacuarea
unui pastor timișorean a constituit pretextul pentru declanșarea revoltei
populare din Timișoara, care apoi a luat forma unei revoluții. În data de 20
decembrie 1989, Timișoara a fost declar primul oraș eliberat de sub comunism,
în urma unei confruntări sângeroase soldate cu 126 de morți. O săptămână mai
târziu regimul ceaușist avea să fie îndepărtat de la putere.
Din punct de vedere geografic,
orașul Timișoara este amplasat în sud-estul Câmpiei Panonice, relieful de
câmpie fiind întrerupt doar de albia râului Bega. Altitudinea maximă este de 95 de metri și se înregistrează în cartierul Între Vii, iar cea minimă este situată în vestul cartierului Mehala, cu
84 de metri. În spațiu timișorean, predomină pădurile de stejar, fiind
prezente, de asemenea, areale împădurite cu cer și gârniță. De-a lungul râurilor
își face apariția vegetația de luncă, caracterizată prin arbori de esență moale
precum: sălcii, plopi și anini. La circa 20 de kilometri de orașul Timișoara
este situat Parcul Dendrologic Bazoșu Nou, care se întinde pe o suprafață de
circa 60,4 hectare.
Timișoara este un oraș extrem
de frumos, fiind supranumit și „Mica Vienă”, „Inima Banatului”, „Orașul de pe Bega” și „Orașul Florilor”. Turiștii vor fi cu adevărat încântați să descopere colțuri plăcute, piațete
cu aer boem, clădiri istorice și parcuri pline de flori multicolore. Centrul orașului
Timișoara este absolut spectaculos, acesta este cunoscut și ca Piața Victoriei sau
Piața Operei. Aici sunt amplasate o serie de clădiri istorice, care amintesc de
gloria orașului de altădată, printre acestea situându-se: Palatul Camerei de
Comerț și Industrie, Palatul Lloyd, Palatul Marbl, Palatul Dauerbach, Palatul
Loffler, Palatul Hilt-Vogel, Palatul Weiss și Palatul Szechenyi. Cea mai mare
parte a construcțiilor din această parte a orașului sunt construite în stil
baroc vienez, însă veți observa și clădiri în stil neo-bizantin și Art Nouveau.
În majoritatea acestor clădiri monumentale funcționează, în prezent,
restaurante, magazine sau diferite instituții. Una dintre cele mai frumoase
clădiri ale Timișoarei este reprezentată de clădirea Palatului Culturii, unde
funcționează Opera Națională Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul
Maghiar de Stat „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat. Clădirea a fost
avariată în urma incendiilor din anul 1880 și 1920, rămânând intacte doar
aripile. De reconstrucția clădirii s-a ocupat arhitectul Duiliu Marcu, lateralele
fiind păstrate în stil Renaissance, iar la fațada principală s-a mers pe stilul
neo-bizantin.
Catedrala Mitropolitană din
Timișoara este dispusă în partea de sud a pieței, marcând una dintre intrările
în oraș. Catedrala atrage toate privirile, impresionând prin arhitectura
somptuoasă ce îmbină stilul bizantin și stilul moldovenesc. Catedrala a fost construită între anii 1936-1941, însă pare mai degrabă o construcție de secol XVI. Finisajele interioare au fost finalizate abia în anul 1956. Cele 11 turnuri
oferă catedralei un plus de eleganță, cel mai înalt dintre ele măsoară nu mai
puțin de 83,7 metri. Clădirea măsoară 96 de metri înălțime, iar la slujbele celebrate aici pot lua parte până la 5000 de persoane. Interiorul este impresionat, iar datorită prezenței sculpturilor și icoanelor de lemn, a fost declarată monument de artă. În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, în perioada
30-31 octombrie 1944, aviația germană a bombardat orașul, 6 bombe fiind
destinate să distrugă catedrală. Din fericire, una singură a explodat în
apropiere, însă a produs pagube minore. Faptul că structura catedralei a
rezistat exploziei este văzut drept o minune. În timpul regimului comunist s-a încercat mutarea catedralei, însă datorită celor 1000 de piloni de beton armat, acest lucru nu a fost posibil. La subsolul catedralei a fost
organizată o colecție de artă bisericească bănățeană veche și o colecție de
icoane de reală valoare. Pe spațiul verde din centrul Timișoarei au fost
amplasate numeroase grădini cu flori și replici ale anumitor monumente istorice
celebre, precum Lupoaica cu puii, dar și o fântână arteziană. Piața este o zonă
exclusiv pietonală, fiind, în permanență, înțesată de oameni, care se plimbă
sau se relaxează la una dintre cafenele elegante de pe margini.
