Muzeul Țăranului Român are o istorie de mai bine de 100 de ani. Astfel, pe baza Dceretului Regal nr.2777, din 13 iulie 1906, ministrul Cultelor, Mihail Vlădescu, îl numea pe Alexandru Tzigara-Samurcaș directorul Muzeului de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială. Până în anul 1912, muzeul a funcționat pe locul fostei monetării a statului. În acest an se pune piatra de temelia a Muzeului de la Șosea, așa cum era numit în epocă. Finalizarea construcției avea să se facă însă după mai multe veacuri. Cu toate acestea, cultura țărănească îi interesa pe orășeni, dar și pe oamenii politici. Astfel, pentru a impulsiona industria țărăneacă, care se afla într-o concurență continua cu produsele străine, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dat în anul 1963 o ordonanță privind organizarea unor expoziții care să cuprindă și produse ale insdustriei casnice țărănești. Prin urmare, la 20 mai 1963, este organizată la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, “exposițiunea națională de la moșii de vite, de flori de legume, de produse agricole și industriale”. Din această perioadă datează primele colecții private și tot în această perioadă au loc primele expoziții naționale. De asemenea, România începe să participe la expoziții internaționale. Toate acestea pun problema organizării unui muzeu în care să-și găsească locul, în principal, produse artistice caracteristice poporului român. Istoria Muzeului Țăranului Român începe astfel cu Muzeul Național de Antichități înființat de Alexandru Ioan Cuza în anul 1864. În anul 1875, la ideea lui Titu Maiorescu, muzeul organizează o secțiune deosebită, unde sunt expuse lucrări textile confecționate în țară, prin care: îmbrăcăminte, postavuri, covoare și pânzării. Cele mai multe exponate proveneau din colecția privată a locotenentului Dimitrie Pappasoglu. O serie din exponatele de astăzi ale Muzeului Țăranului Român datează din acea perioadă.
Prima denumire oficială a Muzeului Țăranului Român este Muzeul de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, apoi denumirea muzeului se va prescurta, acesta fiind cunoscut sub numele de Muzeul Etnografie și Artă Națională, iar mai apoi ca Muzeul de Artă Națională Carol I. Începând cu anul 1953, muzeul a fost transformat în Muzeul Lenin-Stalin, urmând ca în timp să devină Muzeul Partidului Comunist Român, iar apoi a Mișcării Revoluționare și Democratice din România. Situația se schimbă însă după Revoluția din 1898. Astfel, în data de 5 februarie 1990, ministrul Educației, Andrei Pleșu, îl numește pe pictorul Horia Bernea director al recent reînființatului Muzeu al Țăranului Român.
Muzeul Țăranul Român nu este un muzeu etnografic clasic, la înființarea sa, personalul său își propunea să studieze lumea satului, omul actual și țăranul așa cum este el. În anul 1996, muzeul a primit premiul EMYA, fiind recunoscut drept muzeul european al anului. În cadrul acestui muzeu veți putea admira expoziții temporare, colecții vechi, dar și colecții actuale. Printre colecțiile muzeului veți putea admira obiecte ceramice, obiecte textile, costume naționale românești, diverse obiecte religioase, lemn și feronerie. Muzeul organizează și diverse târguri prin care se încearcă promovarea anumitor obiecte produse de țăranii români. De asemenea, prin activitățile cu copiii, muzeul încearcă să le insufle acestora iubirea pentru cultura autohtonă. Muzeul încearcă să se mențină în permanență în actualitate, motiv pentru care organizează diverse lansări de carte, concerte, colocvii, seri culturale și seri de film. În prezent, muzeul își are sediul într-o superbă clădire construită în stil neoclasic, care datează din anul 1912 și este situată pe Șoseaua Kiseleff nr.3.
